hai să vorbim despre

de ce nu s-a mai întâmplat nimic pe aici în ultima vreme.

"Stagiatura" mea de tehnoredactor s-a încheiat odată cu absolvirea liceului. Era una din regulile nescrise ale acestui ziar al liceului în care mi-am tocit bluzele în coate timp de patru ani - avea să fie un ziar scris EXCLUSIV de elevi, despre elevi, pentru toată lumea. Vroiam să ne facem auziţi. Şi după cum aţi văzut, am murit prea repede, deşi chiar Vlad Herţa ne urase contrarul în interviul său.

Poate mi se păruse mie că e o chestie prea faină ca să moară. Poate că a contat prea mult pentru mine şi prea puţin, mult prea puţin, pentru restu'. Poate că pentru alţii a fost doar a altă strategie politică (portocalie, evident). Şi-o să mă opresc aici în legătură cu subiectul ăsta, pentru simplu' fapt că nu am nici o dovadă fizică, doar cred cu tărie în ea. Dar din păcate credinţa nu e suficientă atunci când afirmi anumite lucruri, mai ales când vrei să şi convingi.

După cum ziceam, eu practic nu mai am nimic de spus aici. Dar mă frustrează la culme faptul că nimănui nu-i pasă (am rămas aceeaşi frustrată :P). Vroiam să continuăm şi pe timpul vacanţei, dar după cum aţi observat cu siguranţă, am dispărut mai ceva ca măgarul în ceaţă, la fel de subit precum apărusem.

Am ales să vă dau aceste explicaţii (care nici măcar nu sunt unele în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu am primit nici eu un răspuns la întrebarea "de ce nu mai suntem?", deşi am pus-o de multe ori, în multe locuri) pentru că am văzut că încă mai există vizitatori zilnici aici, deşi nu s-a mai mişcat un deget de mai bine de patru luni şi nu aş vrea să mai consumaţi energie în zadar accesând o pagină moartă. V-aş mai menţiona faptul că de când am urcat ziarul în format electronic, a avut nu mai puţin de 2800 de cititori. V-aş mai spune că am fost contactată de o doamnă profesoară care nu era din oraş şi care dorea să ne ajute şi că n-am avut cum să-i satisfac această dorinţă prin simplu' fapt că noi nu mai suntem. Pentru că nu mai suntem. V-aş mai aminti de petrecerea aceea de aniversare de 10 numere menţionata şi promisa!!! în una din emisiunile difuzate de Radio Transilvania. Si de o replică ce mi-a ajuns la corazon - "abea aştept să ieşiţi, ca să am cu ce să mă mândresc". Îmi pare rău să zic asta, dar cred că am fost doar o altă bifă pusă pe un CV. N-am nici aici dovezi, e doar ceea ce cred eu. Şi vă provoc să mă contraziceţi şi să înviaţi ziarul ăsta. Şi poate ar trebui să le reamintesc şi foştilor colegi de redacţie că au început o treabă şi au renunţat la ea mult prea repede şi uşor...

În concluzie, eu una declar ziarul ăsta mort şi îngropat. Şi vă destul-de-asigur că n-o să mai găsiţi nimic nou aici, aşa că nu vă mai risipiţi preţiosul timp prin preajmă. Sau poate mai credeţi şi voi în venirea unui mântuitor al ziarelor.

Îmi mai rămâne doar să mulţumesc tuturor celor care ne-aţi citit de-a lungul celor 7 numere şi să vă urez să vă găsiţi altceva de citit. De acum Viaţasegatălaora8.

Sărbători fericite!

ex-tehnoredactor,

veşnic frustrat pe viaţă,

acelaşi pikchiu

later edit: tocmai mi-am dat seama că 28 decembrie ar fi trebuit să fie ziua blogului. anu' trecut pe vremea asta începea să crească mare. anu' asta moare deja :).