Câte zâmbete ţi-ar stârni un zâmbet?

Ne-am ucis zâmbetele cu fiecare “tragedie” pe care am suferit-o, puţin câte puţin. Ne-am decolorat până şi hainele, iar acum purtăm doar nonculori sau unele şterse şi mate. Ne ascundem fericirea după nişte bucăţi de materiale la fel de gri şi negre precum blocurile comuniste nerenovate, sau Biserica Neagră din Braşov. Râdem “de formă” la bancuri seci. Refuzăm să ne mai revenim.

“De ce să zâmbesc?” De ce nu??!

Oamenii de ştiinţă ne arată că pentru a ne încrunta folosim 43 de muşchi. Pentru un zâmbet avem nevoie doar de 17. ZAMBEŞTE! Efortul depus este mult mai mic.

Câte zâmbete ţi-ar stârni un zâmbet? De câte zâmbete ai nevoie ca să-ţi resuscitezi fericirea din coma? O duzină? Sute? Unul şi bun?

Ieşisem într-o zi de la un examen. N-avea legătură cu şcoala. Plecasem să-l dau de “Doamne-ajută!”. Şi îl luasem la mustaţă. Fericirea mă umplea pe dinăuntru. Cred că dădea şi pe afară, precum spuma unei beri în care un prieten pus pe şotii ţi-a strecurat sare. Aşteptam să se facă semaforul verde, să trec strada. S-a facut. În timp ce travestam (bănuiesc că aveam zâmbete bete pe faţă), cineva mi-a zâmbit pur şi simplu. Atunci m-am gândit cât de mult poate să facă rezultatul încordării celor 17 muşchi responsabili cu zâmbitul.

Fericirea o poţi găsi într-o pungă de pufuleţi, într-o pungă de pufarine, în praful inhalat la un concert, în paginile unei cărţi, în toată cartea în sine, în picurii unei ploi ce nu s-a mai oprit de o lună, în maneaua salvatoare după o noapte întreagă de dat din cap, într-un cont bancar, într-un sărut, într-un credit nerambursabil, într-un pahar de bere lungită cu apă, într-un pahar de apă cu clor, într-o sticlă de spirt, într-o felie de pizza, într-o seringă cu ac, într-o a două pungă de pufuleţi, într-o adiere de vânt, într-o răzbunare, într-o perfuzie cu Ca, într-o partidă de sex, în Ea, în El, în noi înşine, într-o felie de pâine, în Domnul, într-o noapte la bordel, în ţigara fumată interzis pe geam, în ţigara stinsă în wc, în găzduirea unor necunoscuţi în propria-ţi casă, în propria cameră, în propriul pat, într-o a treia pungă de pufuleţi, într-o ciocolată topită, într-o linguriţă de zahăr, într-un curcubeu, într-un pahar de votcă, într-un zâmbet, într-un cuţit înfipt pe la spate, într-o pereche de bocanci, într-o fugă de acasă, în mai multe, într-o fată cu părul scurt şi portocaliu, într-un băiat cu părul lung, într-un minut de somn, într-un pistol fără gloanţe, într-o nouă julitură, într-o pastilă, în ultima lopată de pământ, într-o gumă menită să-ţi alunge gustul de tutun, într-un analgezic, într-un băţ de chibrit, într-o lacrimă, în primul pachet de ţigări, în prima ţigară şi mai ales în ultima, în cartea de muncă, în a patra pungă de pufuleţi, în traiectoria ochilor injectaţi, pe chipul fetiţei cu un pistol în mână, într-un mesaj primit în miez de noapte, în infinit.

Asculta!

Nu e greu! Fericirea e în noi, în fiecare! Iar noi ne-am gândit să v-o împărtăşim.

15 mai este Ziua Internationala a Zâmbitului. În acea zi, milioane de oameni din întreaga lumea zâmbesc la unison pentru a le reînvia celor din jur zâmbetele moarte. Pe LumeBună există deja o campanie care se desfăşoară în vederea “recrutării” de zâmbăreţi. Ne-am înscris şi noi. Ne poţi ajuta şi tu (indiferent dacă eşti elev, sau nu)! Nu trebuie decât să complectezi câteva date pe site-ul mai sus menţionat (click pe link sau pe bannerul din dreapta), sau te poti înscrie pe mailul ziarului (viataincepelaora8@yahoo.com), iar noi te vom ţine informat în legătură cu data, ora şi locul întâlnirii. În 15 mai vom împărti zâmbete, pentru o oră, în stânga şi-n dreapta, prin oraş.

Zâmbeşte ca să-i faci pe cei din jurul tău să zâmbească!

pikchiu